Propolisul este prelucrat de albinele lucratoare, dupa colectarea unor produse biologice din cel putin 20 de specii de arbori care produc secretii rasinoase si anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacan, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini si ramuri tinere, petiolul frunzelor si scoarta; (salcie, prun). La aceasta materie rasinoasa, albina adauga secretiile glandelor salivare care contin enzime, ceara si alti compusi biochimici.


Atat culoarea, cat si aroma si compozitia chimica a propolisului difera in functie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime. Culesul se face in zile calduroase, cu temperaturi mai mari de 200C, cand produsul finit devine plastic. De la un stup, apicultorii iscusiti pot recolta o cantitate de 100-400 grame de propolis, in functie de zona. Lucrarea consta din razuirea de pe peretii stupului a stratului de propolis care se pastreaza, ulterior, sub forma unor bulgarasi sau ca tinctura alcoolizata.


Efectele tamaduitoare ale propolisului au fost cunoscute inca din cele mai vechi timpuri. In Egiptul antic, preotii sacerdoti il foloseau la imbalsamarea mortilor, asigurand pastrarea nealterata a mumiilor de-a lungul mileniilor.
in Grecia, filosoful Aristotel considera ca propolisul este o „purificare a cerii” şi il recomanda ca remediu pentru contuzii şi plagi supurande.
Treptat, preparatul a intrat in folosinta medicinii populare, deşi explicatiile concrete asupra efectelor terapeutice au ajuns insuficient cunoscute de marele public, fiind pastrate in secret.


Proprietati antibacteriene şi cicatrizante


Compozitia chimica a fost studiata de multe institutii ştiintifice, care au cautat sa explice proprietatile terapeutice şi efectele manifestate in-tr-o multitudine de afectiuni maladive.


Analizele biochimice au pus in evidenta un amestec complex de substante provenite din sursele vegetale care au fost colectate de albine. in propolis ar exista 55% raşini şi balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice şi aromatice, 5% polen. in cantitati mai mici exista aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici (cinamic, cafeic, ferulic), precum şi un complex de saruri minerale in care predomina Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate in desfaşurarea optima a proceselor fiziologice ale organismelor umane şi animale. Merita amintit faptul ca acidul ferulic este un puternic bactericid, distrugand germenii Gram-pozitiv şi Gram-negativ.


Cat priveşte efectele terapeutice ale propolisului, primele observatii şi cercetari au urmarit sa explice motivatia pentru care albinele il colecteaza din flora spontana. S-a constatat ca acest preparat este utilizat de albine pentru captuşirea peretilor stupului cu un strat lucios şi etanş care evita formarea curentilor de aer in interior. Astfel se astupa toate crapaturile din stup, se dezinfecteaza ramele destinate creşterii puietului şi se acopera, cu un strat aseptic, corpurile unor daunatori intrati in stup şi ucişi prin injectarea veninului de la albine.

Stratul de ceara care imbalsameaza cadavrele musafirilor nepoftiti va feri stupul de infectii şi va asigura o perfecta igiena a stupului datorita proprietatilor antibiotice, antibacteriene şi cicatrizante. De altfel, cuvantul „propolis” deriva din limba greaca şi inseamna „partea din afara cetatii”, legat de faptul ca aceasta substanta are rol de pavaza impotriva agresorilor din afara, stupul fiind asemuit cu o adevarata cetate.
Datorita componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai pretios produs apicol, cu o mare diversitate de actiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietati intervine pozitiv in ameliorarea şi vindecarea multor afectiuni maladive, fizice şi psihice.


Poate distruge si parazitii intestinali


Actiunea bactericida şi bacteriostatica a fost dovedita prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi in distrugerea unor paraziti intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme demonstrand ca sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfectios.


De remarcat ca propolisul işi pastreaza nealterata capacitatea antimicrobiana, spre deosebire de antibioticele de sinteza, fata de care bacteriile dezvolta o rezistenta treptata, ceea ce face necesara introducerea periodica a unor noi produse. Alte cercetari au dovedit efectele anestezice exceptionale, de 3,5 ori mai mari decat ale cocainei şi de 5,2 ori mai mari decat ale novocainei.


Tinctura de propolis combate emfizemul pulmonar

Datorita proprietatilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit eficient in cel putin 200 afectiuni, fiind considerat ca cea mai puternica arma din arsenalul terapiei naturale. Prin efectele biostimulatoare şi bioregulatoare actioneaza, in special, la nivelul nucleilor hipotalamici.

In tratarea bronşitei acute, brosiectaziei, a astmului infectios şi abcesului pulmonar se utilizeaza tinctura de propolis (30%) din care se iau cate 15-30 picaturi de 3 ori pe zi, inainte de mese, intr-un paharel cu lapte sau apa calduta, intr-o cura care dureaza pana la vindecare. in astmul bronşic sunt deosebit de benefice şedintele de aerosoli cu tinctura de propolis (15%), diluata cu apa in proportie de 1 : 1; zilnic se fac cate 2 şedinte cu o durata de 5 minute, urmate de odihna 20 minute, intr-o cura de 15-30 de zile.

In gripa, raceala, guturai, traheita şi laringita cronica se utilizeaza tinctura de propolis 20%, cu actiune antivirala (20-30 picaturi diluate intr-un paharel cu apa sau lapte, de 2-3 ori pe zi, inainte de mese cu o ora). Cu aceasta tinctura se face gargara, dupa care se inghite sau se fac inhalatii dimineata şi seara.

Efecte deosebite se obtin in tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara şi extrapulmonara. Se foloseşte tinctura de propolis 20% (cate 30 picaturi de 3 ori pe zi), inhalatii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcam şi macerat de usturoi (125 g catei tocati in 125 ml alcool 900 şi macerati timp de 10-15 zile).


Scade nivelul colesterolului

S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilitatii şi refacerea elasticitatii vaselor sanguine periferice, datorita actiunii vasodilatatoare produsa de prezenta flavonozidelor naturale.
in cardiopatia ischemica şi angina pectorala, cu aritmii şi insuficienta cardiaca, se recomanda tinctura de propolis (30%) luata intern de 2-3 ori pe zi, cate 10 picaturi, dupa mese, timp de 15 zile pe luna.


In tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantitatii de colesterol din sange este eficienta tinctura de propolis (20% in alcool 800) din care se iau cate 30 picaturi in putina apa, in fiecare dimineata pe nemancate, pana la completa ameliorare a bolii.


Daca aveti ulcer, consumati paine cu propolis!
La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal) se pun 30 picaturi tinctura de propolis (20%) pe o felie de paine alba şi uscata care se mesteca bine in gura şi se inghite pe stomacul gol, de 4 ori pe zi, avand efecte cicatrizante şi de reglare a secretiei sucurilor acide (de aceea nu se consuma fara paine).

Efecte favorabile au fost mentionate in enterite, colite acute şi cronice, steatoza hepatica, colecistite cronice, hepatita, ciroze, boli virotice ale stomacului şi in stimularea secretiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis (20%), dimineata pe stomacul gol cate 30-40 picaturi. in durerile de stomac se iau cate 30 de picaturi tinctura in 100 ml lapte cald, dimineata pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, macinata fin, luand 10-20 g pe zi, cu o ora inainte de mese, pana la vindecarea completa.


Bun remediu in afectiunile maligne


In cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi in metastazele pulmonare se ia tinctura de propolis (20-30%) in doza de 30-50 picaturi inainte de mese, de 3-4 ori pe zi, intr-o cura de lunga durata. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a celulelor maligne, mareşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul inlatura efectele nefaste ale aplicarii radioterapiei in cancer.


In cancerul de piele se aplica o compresa cu tinctura de propolis care se tine 60 de minute pe locul afectat dupa care se lasa pielea la aer timp de 30 minute şi se completeaza cu un strat subtire de unguent, aplicat pe placile canceroase.
Propolisul actioneaza favorabil in reumatism acut, artroze, poliartrite reumatoide şi spondilita anchilozanta.


Indicatii terapeutice

– in boli renale şi genitale:
La tratarea prostatei şi a adenomului de prostata se suge propolis brut (cate 5 grame pe zi), timp de 30 de zile.
– in uretrita cronica se utilizeaza tinctura de propolis (20%), luand cate 40 picaturi, de doua ori pe zi, cu o ora inainte de mese.
– in tumori vezicale, infectii urinare şi tulburari de menopauza se foloseşte tinctura de propolis (20%), cate 10 picaturi dimineata pe nemancate, intr-o cura de lunga durata, chiar un an de zile.
– in vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale şi plagi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis (20%) pentru tamponari zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.
– in boli ale cavitatii bucale şi ORL (nas, gat, urechi):
Propolisul este eficient in gingivite purulente şi sangerande, stomatita, abcese paradontale, paradontoza incipienta, dureri de dinti sau dupa extractii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otita sclerozanta hipoacuziva, rinite şi ozena. Se recomanda propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat in gura sau sugere), unguent in nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.
La otita se aplica tinctura (cate 10 picaturi de 3 ori pe zi) in urechea bolnava.
– in tratarea viermilor intestinali:
Prezenta protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziti intestinali poate fi tratata cu tinctura de propolis (30%) timp de 20 de zile, luand cate 30 picaturi pe o felie de paine, de 4 ori pe zi, inainte de mese. Dupa o pauza de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.
– Boli glandulare:
Guşa tiroidiana endemica se vindeca cu propolis brut (25 g pe zi luat pe nemancate).
– in afectiunile dermatice:
Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani vechi, eczeme, abcese, taieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degeraturi, intepaturi de insecte, rani provocate de arme de foc, precum şi pentru cicatrizarea operatiilor. Aceste efecte sunt datorate continutului bogat in flavonoizi. Se aplica tamponari locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar daca produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% in vaselina).
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gamba se fac comprese zilnice cu tinctura de propolis 20%, folosind un tampon de vata sau pulverizare fina in zona ulcerata. Spre periferia ranii se aplica unguentul de propolis (20% in vaselina) timp de 4-12 saptamani, pana la cicatrizarea şi vindecarea completa.
La bataturi şi negi se aplica, sub forma de pansament, o bucata de propolis topita la foc mic astfel ca dupa cateva zile sa cada atat scoarta ranii cat şi radacina.
in alopecie se fac frectii zilnice cu tinctura urmate de masaje energice cu unguent (30%) timp de 10-15 zile.
in tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizeaza unguent de propolis cu care se unge zona respectiva de doua ori pe zi, dimineata şi seara, astfel ca dupa circa doua saptamani sa dispara durerea, mancarimea sau sangerarea.
Tuberculoza pielii se trateaza cu alifie salicilata care contine 50% propolis inlocuita, treptat, cu alifie pura de propolis, aplicata sub leucoplast sau sub hartie cerata, astfel ca dupa 1-2 luni sa aduca vindecarea.
in legatura cu afectiunile pielii s-a constatat ca diferite forme de propolis protejeaza organismul uman impotriva radiatiilor Roentgen şi a altor radiatii.


Preparate din propolis

in functie de natura afectiunilor maladive, propolisul se utilizeaza sub diverse forme.
– Tinctura de propolis: Se iau 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 900, se lasa la macerat, in intuneric, cu agitare zilnica timp de 7 zile, se strecoara in sticlute de culoare inchisa şi se consuma cate 30-50 picaturi puse pe o felie de paine sau in miere, de 2-4 ori pe zi, cu o ora inainte de mese. Nu se recomanda diluarea cu apa deoarece anumite substante din compozitia propolisului precipita in contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fara efect.
– Extract alcoolic de propolis: Se iau 150 g propolis brut pulverizat fin care se pune la macerat, in intuneric, cu un litru alcool 900, agitand zilnic. Dupa 7 zile se strecoara prin tifon şi se trece in sticlute brune pentru pastrare timp indelungat. Se consuma cate 20-40 picaturi in 100 ml lapte sau apa calda, cu o ora inainte de mese. Are efecte in reglarea tensiunii arteriale. Pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata, alina durerea şi impiedica infectia.
– Apa de propolis: Se prepara din 5 lingurite tinctura de propolis la 200 ml apa rece; are efecte excelente in combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clatirea gurii) şi in tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
– Spray de propolis: Se pulverizeaza de la distanta de 10-15 cm in tratarea unor afectiuni externe (ulcer varicos de gamba, plagi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni).
– Miere propolizata: Se combina o lingurita de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Se recomanda la copii cate jumatate de lingura de 3 ori pe zi pentru intarirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infectiilor respiratorii şi intestinale. Adultii anemici vor lua cate o lingura de 3 ori pe zi ca biostimulator, marind rezistenta fizica şi inlaturand oboseala.
– Sirop de propolis: Se prepara dintr-o lingurita propolis brut maruntit in 250 ml apa care se fierbe pana cand lichidul scade la jumatate; se strecoara, se indulceşte cu 2 linguri de miere şi se consuma cu mare eficacitate in combaterea tusei (3 lingurite pe zi).
– Unguent de propolis: Peste 50 grame untura incinsa la foc mic se pun 3 linguri tinctura de propolis şi o bucata de ceara de marimea unei alune; se amesteca bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amesteca in continuare pana la intarire. Preparatul se pastreaza in frigider şi se foloseşte in tratament extern pentru vindecarea unor rani uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.
– Propolis brut: O bucata de propolis de marimea unei alune se suge in gura, ca pe o bomboana sau guma de mestecat, astfel ca principiile active sa aiba efect local. Se recomanda in infectii la nivelul gurii, in faringite şi amigdalite. Faptul ca adera puternic pe dantura este un inconvenient şi necesita o spalare repetata.
– Pulberea de propolis: Se obtine prin razuirea propolisului brut şi se pastreaza intr-o cutie inchisa ermetic pentru a fi utilizata in tratarea ranilor şi arsurilor mari.


Clei pentru lustruirea instrumentelor muzicale


Sub forma unui clei se foloseşte la prepararea lacurilor superioare pentru lustruirea instrumentelor muzicale din lemn (viori, violoncele), a mobilei şi a unor produse medicamentoase (unguente, paste, extracte, emulsii, tincturi). Domeniile de aplicare sunt foarte diverse: chirurgie, dermatologie, stomatologie şi ginecologie datorita proprietatilor bactericide, bacteriostatice, anestezice, cicatrizante şi antiradiante.